| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Poemde Ionuţ CalotăNostalgie de toamnă Toamna îngenunchez în faţa pădurii ca în faţa plutonului de execuţie Privirea îmi cade răpusă cearcăn peste frunze în timp ce pomii toţi se sting şi se aprind Norii stau nituiţi în puncte de suspensii şi capitonează cerul din ecran cu solzii lor nostalgici E furtună spune crainicul Toamna îşi ridică fustele ude ca o mireasă însingurată care smulge frunzele din ţâţâni Ele sunt foile pe care toamna îşi scrie memoriile Tu deschizi ferestrele toate înspre mine şi rugina din aer mi se imprimă singură pe degete scriind poezii indescifrabile În timp ce te caut prin trupul meu fără de margini mâinile mele dezbracă de zor copacii iar pe pământ cad frunze de parcă ar fi din nou pentru prima dată toamnă |